aruncat pe uscat de o furtună rămasă involuntar
într-un pahar cu apă

câteva secunde mai încolo de această uriașă nebunie
aud pielea iubitei mele
zvârcolindu-se pe sub pietre
iar o frumusețe iremediabilă
răsturnată cu bun simț din piciorul ei drept
nici măcar nu se mai intitula în vreun fel anume
mai ales
de când a hotărât să alerge mai repede
în mijlocul infernal al tuturor lucrurilor pe care de altfel
nu le-a auzit niciodată
sălbăticindu-se

din cauza asta
abia aștept să vină noaptea
să înjur necontenit toți oamenii prin care am umblat
într-un singur vis îmbrăcat
în alb